anulus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. annulus)

1. (anat.) formație inelară în jurul unei deschideri.

fretă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frette)

1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistența la presiuni interioare.
2. fir metalic înfășurat forțat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența la solicitări din interior sau la forțe centrifuge.
3. piesă inelară din oțel care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat.
4. (arhit.) mulură dispusă în linii frânte pe o mulură plată.

mezencefal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mésencéphale)

1. (anat.) regiune a trunchiului cerebral conectată la creier, situată între puntea lui Varolio (sau protuberanța inelară) în partea de jos și diencefalul în partea de sus; creierul mijlociu.

protuberanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. protubérance, lat. protuberantia)

1. ieșitură în afară a unui obiect, organ etc.; umflătură.
2. (anat.) ~ inelară = segment al encefalului, între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel.
3. (pl.) proeminențe roșii, ca niște limbi de foc, din cromosferă, formate din mase uriașe de gaze incandescente.

rulură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. roulure)

1. boală a arborilor constând în dezlipirea staturilor lemnoase; crăpătură inelară.

segment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. segment, lat. segmentum, germ. Segment)

1. s. n. porțiune dintr-o figură, dintr-un corp.
2. (mat.) ~ de cerc = porțiune dintr-un cerc între o coardă și un arc subîntins.
3. fiecare dintre inelele care alcătuiesc corpul unor viețuitoare.
4. (mat.) parte a unui organ, a unui membru între două articulații succesive.
5. (inform.) suită de informații, de lungime variabilă, definită în cadrul unui program.
6. s. m. garnitură metalică a unui piston, de formă inelară, la etanșarea spațiului liber dintre acesta și cilindru.