Dictionar

concasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. concasser, lat. conquassare)

1. a sfărâma un material solid, a fărâmița.
 

concasare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (concasa)

1. acțiunea de a concasa și rezultatul ei; concasat.
2. sfărâmare a unui material solid în părți mai mici cu ajutorul concasorului.
 

bazaltină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. basaltine)

1. piatră obținută din bazalt concasat, foarte rezistentă la uzură sau acțiuni corozive, care se folosește în special pentru producția de borduri de trotuar și dale.
 

cheramzit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. argilă expandată, obținută prin concasarea bulgărilor rezultați din arderea argilelor feruginoase, servind la prepararea betoanelor ușoare.
 

preconcasare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. préconcassage)

1. (industria minieră) concasarea preliminară a minereului și uneori a cărbunelui; concasare grosieră.
 

savură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ngr. savura)

1. material granular obținut prin concasarea pietrelor și folosit ca element component al îmbrăcămintei rutiere.
2. încărcătura din material greu (nisip, pietriș etc.), care asigură stabilitatea unei nave; lest; balast.
3. (var.) (înv.) sabură.
 

tremie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trémie)

1. pâlnie mare, în formă de piramidă pătrată, prin care materialul granular este condus la dispozitivele de concasare sau la locul de înmagazinare.
 

concasare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (concasa)

1. acțiunea de a concasa și rezultatul ei; concasat.
2. sfărâmare a unui material solid în părți mai mici cu ajutorul concasorului.