Dictionar

epicontinental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épicontinental)

1. (despre relief) situat deasupra platformei continentale.
2. mare ~ă = parte a mării la marginea sau în interiorul unui continent.
 

fixism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fixisme)

1. concepție care neagă evoluția lumii vii, considerând că speciile de plante și de animale sunt invariabile.
2. teorie din sec. XIX potrivit căreia bazinele oceanice și blocurile continentale ar fi fost permanente și imobile de-a lungul trecutului geologic al Pământului.
 

geotectură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (geo- + germ. Tektur)

1. formă de relief de dimensiuni planetare sau continentale, determinată de procese endogene.
 

mezogeosinclinal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mezo- + geosinclinal)

1. geosinclinal între două blocuri continentale, din mai multe fose sedimentare.
 

neritic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. néritique)

1. din zona pelagică deasupra platformei continentale.
 

sublitoral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. sublittoral)

1. (despre porțiuni ale platformei continentale) pe care se găsesc forme de relief litoral submerse.