conservator 2, -oare
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. conservateur, lat. conservator)
Etimologie: (fr. conservateur, lat. conservator)
1. adj. care conservă, conservativ2, conservatorist.
2. atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou.
3. partid ~ (și s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiția în plan politic și ideologic.
4. s. m. f. cel care îngrijește piesele dintr-un muzeu; custode.
5. s. n. instituție specializată, subordonată administrației poștale, unde sunt păstrate colecții filatelice.
6. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul.