Dictionar

ambreiaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embrayage)

1. acțiunea de a ambreia; ambreiare, ambreiere.
2. organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare.
3. (antonime) debreiaj, debreiere.
 

autoheterodină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autohétérodyne)

1. oscilator realizat prin cuplarea circuitelor de anod și de grilă ale unui etaj cu triodă, în telegrafie.
 

crabot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crabot)

1. (tehn.) coroană dințată care servește la cuplarea a doi arbori.
 

cuplă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couple)

1. dispozitiv care face cuplarea vehiculelor de cale ferată.
2. legătură între două elemente (piese etc.) care permite o mișcare relativă între ele.
 

jigher

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. jigger)

1. mașină pentru vopsit pânza.
2. transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice.
 

servoambreiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. servo- embrayage)

1. ambreiaj al unei mașini la care cuplarea și decuplarea motorului sunt efectuate de un servomotor.