Dictionar

telegrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télégraphie)

1. transmitere la distanță a unor semne grafice și înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului.
2. ~ fără fir = radiotelegrafie.
 
 

radiotelegrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiotélégraphie)

1. radiocomunicație prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir.
 

autoheterodină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autohétérodyne)

1. oscilator realizat prin cuplarea circuitelor de anod și de grilă ale unui etaj cu triodă, în telegrafie.
 

belinograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bélinographe)

1. aparat pentru transmiterea de imagini fotografice la distanță prin telegrafie.
 

coeror

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cohéreur)

1. aparat pentru recepționarea semnalelor de telegrafie fără fir.
 
 

fototelegraf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phototélégraphe)

1. aparat folosit în fototelegrafie.
 

morse

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morse)

1. sistem de telegrafie cu un cod din puncte și linii.