OK
X
telegrafie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. télégraphie)
1.
transmitere
la
distanță
a
unor
semne
grafice
și
înregistrarea
lor
cu
ajutorul
telegrafului.
2.
~
fără
fir
=
radiotelegrafie.
fototelegrafie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. phototélégraphie)
1.
tehnică
de
comunicare
care
constă
în
transmiterea
de
imagini
statice,
de
obicei
fotografice,
dintr-un
punct
în
altul
folosind
un
sistem
telegrafic;
telefotografie.
radiotelegrafie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. radiotélégraphie)
1.
radiocomunicație
prin
unde
electromagnetice;
telegrafie
fără
fir.
autoheterodină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autohétérodyne)
1.
oscilator
realizat
prin
cuplarea
circuitelor
de
anod
și
de
grilă
ale
unui
etaj
cu
triodă,
în
telegrafie.
belinograf
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bélinographe)
1.
aparat
pentru
transmiterea
de
imagini
fotografice
la
distanță
prin
telegrafie.
coeror
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cohéreur)
1.
aparat
pentru
recepționarea
semnalelor
de
telegrafie
fără
fir.
duplex
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. duplex, /5/ amer. duplex)
1.
sistem
de
telegrafie
în
care
pe
aceeași
linie
se
pot
face
în
același
moment
mai
multe
transmisiuni.
2.
mașină
de
imprimat
cu
role,
care
imprimă
în
mai
multe
culori
pe
ambele
fețe
ale
unei
țesături.
3.
hârtie,
carton
din
două
straturi
de
pastă
lipite
prin
presare.
4.
(poligr.)
procedeu
de
reproducere
în
două
culori
a
ilustrațiilor
monocrome
în
semitonuri.
5.
procedeu
~
=
procedeu
complex
pentru
elaborarea
oțelurilor
superioare,
prin
combinarea
a
două
procedee
siderurgice.
6.
apartament
(de
lux)
pe
două
nivele.
7.
parbriz
lamelar
din
două
plăci
de
sticlă
specială,
unite
la
cald
sub
presiune,
după
ce
s-a
introdus
între
ele
o
folie
pe
polivinil.
8.
(biol.)
organism
care
are
două
gene
dominante
pentru
același
caracter.
fototelegraf
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. phototélégraphe)
1.
aparat
folosit
în
fototelegrafie.
morse
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. morse)
1.
sistem
de
telegrafie
cu
un
cod
din
puncte
și
linii.