OK
X
dințișor
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (dinte + -ișor)
1.
diminutiv
al
lui
dinte;
dinte
(mic).
abocluzie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)
1.
(med.)
dentiție
în
care
dinții
arcadei
superioare
(maxilarul
superior)
și
ai
arcadei
inferioare
(mandibula)
nu
se
află
în
contact.
2.
lipsă
de
contact
între
dinții
arcadei
inferioare
și
cei
ai
arcadei
superioare.
acrodont, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acrodonte)
1.
(despre
reptile)
cu
dinții
sudați
pe
marginea
superioară
a
maxilarelor.
adamantin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adamantin, lat. adamantinus)
1.
diamantin.
2.
(despre
elemente
histologice)
care
produce
emailul
dinților.
adamantinom
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. adamantinome)
1.
(med.)
tumoare
dentară
malignă;
ameloblastom.
2.
(med.)
tumoră
invazivă
și
distructivă
rezultată
din
transformarea
malignă
a
mugurilor
dinților
din
maxilarul
inferior.
agnate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agnathes)
1.
subîncrengătură
de
cordate
primitive,
acvatice,
fără
fălci
și
dinți
osoși;
agnatostomi.
alotriodonție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. allotriodontia)
1.
implantare
anormală
a
dinților.