disculpa
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Etimologie: (fr. disculper)
Etimologie: (fr. disculper)
1. a (se) dezvinovăți, a (se) justifica.
2. (refl.) a se dezvinovăți, a se scoate din culpă.
3. tr. a recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză).
4. a demonstra că cineva este inculpat pe nedrept.
5. (var.) (înv.) a (se) desculpa.