flotare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( flota)

1. acțiunea de a flota; flotaj.
2. (text.) trecere a unui fir dintr-un sistem, peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la confecționarea țesăturilor ornamentale.
3. fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat și coborât prin extensiunea și îndoirea brațelor sprijinite cu palmele pe sol; flotație.

reflotare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( reflota)

1. retratare a concentratelor primare sau intermediare obținute la flotația substanțelor minerale utile.
2. operație prin care firele textile sunt desfășurate de pe bobine.

flotaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. flottage)

1. acțiunea de a flota și rezultatul ei; flotare.
2. îndepărtare prin decantare a substanțelor care plutesc la suprafața unui lichid.

flotație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flottation)

1. procedeu de separare a particulelor solide de dimensiuni mici din apă prin mărirea capacității de plutire cu ajutorul unor reactivi, pentru separarea mineralelor utile din minereuri, precum și în sistemele de epurare a apelor.
2. separarea semințelor prin scufundarea lor în apă.
3. flotare.

reflota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. reflotter)

1. a supune operației de reflotare.

activant

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după fr. activateur)

1. (mineral.) substanță chimică adăugată la pulpă pentru a facilita flotarea anumitor minerale.