Dictionar

fotografia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. photographier)

1. a fixa imaginea unui obiect, a unei ființe etc. pe o hârtie sau pe o placă fotosensibilă, cu ajutorul unui sistem de lentile.
 

telefotografia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. téléphotographier)

1. a efectua o telefotografie.
 

astrofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrophotographie)

1. parte a astrofizicii care folosește fotografia ca mijloc de investigație a aștrilor.
 

astrograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrographe)

1. instrument pentru observarea aștrilor și determinarea coordonatelor lor.
2. aparat cu care se fotografiază spectrele aștrilor.
 

autocromie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Autochromie)

1. tipar colorat executat prin combinarea a două procedee de imprimare diferite.
2. procedeu de fotografiere în culori; fotografia obținută.
 

bentograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benthographe)

1. aparat cu care se poate fotografia fundul mării.
 

cromofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromophotographie)

1. procedeu de obținere a fotografiilor în culori.
2. fotografia obținută.
 

distar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Distar)

1. lentilă negativă (divergentă) gravată în dioptrii, care se aplică în același mod ca un filtru colorat în fața obiectivului de fotografiat pentru a permite cuprinderea unei deschideri unghiulare mai mari.