Dictionar

freza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fraiser)

1. a prelucra un material cu ajutorul frezei.
 

autofreză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + freză)

1. (tehn.) freză autopropulsată folosită la curățarea drumurilor, dezăpezire etc.
 

freză 1

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (fr. fraise)

1. unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru diverse tăieturi, roți dințate etc., din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax.
2. mașină de frezat.
3. mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pământul, precum și pentru distrugerea buruienilor.
 

freză 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fraise)

1. guler cu mai multe pliuri care se purta în sec. XVI.
 

freză 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (friza)

1. pieptănătură bărbătească; frizură.
 

frezat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (freza)

1. acțiunea de a freza și rezultatul ei; prelucrare prin așchiere a unui metal cu freza; frezare.
 

motofreză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (moto1- + freză)

1. freză1 (2) agricolă cu motor, pentru lucrarea solului.
 

autofreză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + freză)

1. (tehn.) freză autopropulsată folosită la curățarea drumurilor, dezăpezire etc.
 

frezat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (freza)

1. acțiunea de a freza și rezultatul ei; prelucrare prin așchiere a unui metal cu freza; frezare.
 

freză 1

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (fr. fraise)

1. unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru diverse tăieturi, roți dințate etc., din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax.
2. mașină de frezat.
3. mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pământul, precum și pentru distrugerea buruienilor.
 

frezmașină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Fräsmaschine)

1. mașină la care se adaptează freza și de care aceasta e pusă în mișcare; freză.
 

frezor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. fraiseur)

1. muncitor specializat în operații de frezare; muncitor care lucrează la freză.
2. ~-rabotor (s.m.) = muncitor cu dublă calificare, de frezor și de rabotor.
 

frizură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frisure)

1. coafură, freză3.