autofreză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + freză)

1. (tehn.) freză autopropulsată folosită la curățarea drumurilor, dezăpezire etc.

decapaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décapage)

1. acțiunea de a decapa și rezultatul ei; decapare.
2. operație care vizează curățarea unei suprafețe metalice, prin îndepărtarea oxizilor și a altor impurități care o acoperă.
3. acțiune de îndepărtare a stratului de lac sau vopsea care acoperă suprafața unui obiect din lemn.
4. tehnică de refacere ecologică a unui sol care constă în îndepărtarea unui strat de suprafață, fără a ajunge la orizontul mineral.
5. tratarea pieilor sau a blănurilor cu soluții ale unor acizi sau săruri în vederea conservării lor temporare sau pentru prelucrarea ulterioară.

degresaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dégraissage)

1. acțiunea de a degresa și rezultatul ei; degresare.
2. acțiunea de eliminare a grăsimilor sau a secrețiilor grase.
3. curățarea unei haine de petele de grăsime.

lavaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lavage)

1. acțiunea de a spăla (ceva sau pe cineva); spălare, spălătură.
2. (med.) curățarea unui organ prin irigare.
3. (metal.) operație care constă în spălarea minereului pentru a îndepărta partea pământoasă și pietroasă.
4. (fig.) acțiune de reabilitare a cuiva.
5. (var.) (înv.) lavagiu.

abstergent, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (lat. abstergens)

1. (medicament, substanță) care se folosește pentru curățarea rănilor, ulcerelor.

butășire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (butăși)

1. acțiunea de a butăși și rezultatul ei; butășit, butășeală.
2. înmulțirea unei plante prin butași înrădăcinați.
3. săparea și curățarea rădăcinilor viței-de-vie.