Dictionar

impregna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. imprégner, lat. impregnare)

1. a (se) îmbiba cu o substanță.
 

impregnabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imprégnable)

1. care poate fi impregnat.
 

impregnabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imprégnabilité)

1. calitatea a ceea ce este impregnabil.
 

impregnant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (impregna + -ant)

1. (produs) care impregnează.
 

impregnat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT obductus; conspersus
2. FR impregné
3. EN overspread
4. DE getränkt; impregniert
5. RU покрытый; пропитaнный
6. HU átitatott
 

impregnație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imprégnation)

1. impregnare.
2. distribuție neregulată în masa rocilor a unor substanțe minerale.
 

asfaltic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asphaltique)

1. legat de asfalt; care conține asfalt, impregnat cu asfalt; asfaltos.
 

azbotextolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (azb/est/ + textolit)

1. material electroizolant obținut prin presare din țesături de azbest impregnate cu rășini fenolice.
 

balata

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. balata)

1. gumă dintr-un arbore din America tropicală, la fabricarea izolanților, la impregnarea curelelor de transmisie.
 

carbolineum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbolineum)

1. produs din distilarea cărbunelui de pământ, folosit ca insecticid, la impregnarea lemnului etc.
 

cerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ceratus, după fr. ciré)

1. impregnat, acoperit cu ceară.
2. tăblițe ~e = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli.
 

cerificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cérification)

1. impregnare cu ceară a țesuturilor vegetale.