OK
X
alegație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allégation, lat. allegatio)
1.
invocare
a
unei
păreri,
idei
etc.,
pentru
a
justifica
ceva,
a
întări
o
afirmație.
invocație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. invocation, lat. invocatio)
1.
acțiunea
de
a
invoca
și
rezultatul
ei;
invocare.
2.
acțiunea
de
a
chema
ajutorul
sau
prezența
unei
ființe
superioare,
în
special
prin
rugăciune;
(prin
metonimie)
rugăciune
scurtă.
3.
procedeu
artistic,
rugăminte
prin
care
poetul
se
adresează
muzelor
sau
unor
divinități
pentru
a-l
inspira.
4.
(programare)
acțiunea
de
a
invoca
o
funcție:
apel.
5.
(var.)
invocațiune.
ocazionalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. occasionnalisme)
1.
concepție
idealist-teologică,
care
încerca
să
rezolve,
prin
invocarea
intervenției
nemijlocite
a
divinității,
problema
interacțiunii
dintre
corp
și
suflet,
ca
două
substanțe
independente.
psihomanție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. psychomancie)
1.
pretinsă
artă
de
a
ghici
viitorul
prin
invocarea
spiritelor
celor
morți.
vocativ
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. vocativus, fr. vocatif)
1.
caz
al
declinării
care
exprimă
o
chemare,
o
invocare
adresată
cuiva.
blestemare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. blestema)
1.
invocare
a
unei
nenorociri
(sau
a
mâniei
divine)
împotriva
cuiva;
blestem.
2.
(înv.)
vorbă
sau
expresie
injurioasă;
înjurătură.
3.
(înv.)
hulă.