OK
X
aberanță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aberrance)
1.
caracteristică
a
unei
mărimi
care
se
îndepărtează
cu
mult
de
la
valoarea
nominală;
aberație.
2.
(în
limbajul
uzual)
aberație,
anomalie.
afazic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. aphasique)
1.
I.
de
afazie,
privitor
la
afazie.
2.
care
suferă
de
afazie
(pierderea
capacității
de
a
vorbi
sau
de
a
înțelege
limbajul).
3.
II.
persoană
care
suferă
de
afazie.
africanism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. africanisme)
1.
particularitate
a
limbajului
francez
vorbit
în
Africa.
alexic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. alexique)
1.
I.
referitor
la
alexie
(incapacitatea
de
a
citi,
de
a
înțelege
limbajul
scris).
2.
II.
suferind
de
alexie.
alexie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alexie)
1.
(med.)
incapacitate
de
a
înțelege
limbajul
scris;
cecitate
verbală.
asemie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. asémie)
1.
tulburare
a
limbajului
mimic,
incapacitate
de
a
folosi
semnele
pentru
înțelegerea
și
exprimarea
ideilor.