Dictionar

plia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. plier)

1. tr. a îndoi, a împături (hârtie, stofă) suprapunând părțile într-o anumită ordine.
2. intr. (fig.) a se supune, a ceda.
 

deplia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. déplier)

1. a desface ceva pliat.
2. (antonim) a plia.
 

pliabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pliable)

1. care poate fi pliat; pliant.
2. docil, supus.
 

pliabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. pliability)

1. însușirea de a fi pliabil; calitatea de a fi ușor de îndoit; flexibilitate.
 

pliaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pliage)

1. pliere.
2. împachetare a parașutei pentru lansare.
 

pliant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pliant)

1. adj. pliabil.
2. s. n. publicație pe o foaie de hârtie îndoită de mai multe ori.
 

pliat; cutat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT plicatus; plicativus
2. FR plié; plissé; fronsé
3. EN plaited; pleated; plicate; folded
4. DE faltig; faltenförmig; gefaltet; zusammengefaltet
5. RU склaдчaтый; морщинистый
6. HU összehajtott; hajtogatott
 

berton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. berthon)

1. barcă cu vâsle pliantă, din pânză cauciucată.
 

capotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capote)

1. acoperiș pliabil, rabatabil din pânză, piele etc., pentru protejarea unei mașini, a unui aparat.
 

deplia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. déplier)

1. a desface ceva pliat.
2. (antonim) a plia.
 

fișiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. fichu)

1. bucată de stofă pliată pe care femeile o poartă pe umeri, în jurul gâtului sau cu care își acoperă capul; batic subțire de mătase; (var.) fișu.
 

lornion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lorgnon)

1. ochelari care se prind pe nas cu un resort; pince-nez.
2. ochelari (plianți) cu mâner; fasamen.
 

pliabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pliable)

1. care poate fi pliat; pliant.
2. docil, supus.