OK
X
ramoli
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ramollir)
1.
a-și
pierde
(din
cauza
bătrâneții)
vioiciunea
mișcărilor,
agerimea
minții.
ramolisment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ramolissement)
1.
stare
a
celui
ramolit:
ramolire.
2.
~
cerebral
=
necroză
a
unei
porțiuni
din
creier,
determinată
frecvent
de
leziuni
vasculare.
cerebromalacie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cérébromalacie)
1.
(med.)
modificarea
structurii
creierului
din
cauza
unei
tulburări
de
circulație,
antrenând
ramolismentul
unei
părți
a
creierului;
ramolisment
cerebral.
condromalacie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. chondromalacie)
1.
(med.)
înmuiere
a
cartilajelor;
ramolisment
care
afectează
articulațiile,
mai
ales
pe
cele
ale
genunchiului
(rotulă
și
femur).
decrepit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. décrépit, lat. decrepitus)
1.
atins
de
decrepitudine;
ramolit,
senil.
decrepitudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. décrépitude)
1.
stare
de
bătrânețe
înaintată
prin
slăbire
excesivă
și
pierderea
aproape
totală
a
forțelor;
ramolisment.
2.
(fig.)
decădere,
declin
avansat.
encefalomalacie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. encéphalomalacie)
1.
(med.)
ramolismentul
țesutului
nervos
cerebral,
de
obicei
în
urma
unei
reduceri
a
aportului
de
sânge
sau
a
unei
hemoragii
a
unui
trunchi
cerebral;
ramolisment
cerebral.
facomalacie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. phacomalacie)
1.
(med.)
ramolisment
al
cristalinului;
înmuiere
a
cristalinului,
de
obicei
rezultată
dintr-o
cataractă
ușoară.