acrocarpie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocarpie)

1. fructificare la vârful ramurilor.

altern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alterne, lat. alternus)

1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.
2. (despre frunze, flori) care crește de o parte și de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.

branșaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. branchage)

1. totalitatea ramurilor unui arbore.
2. toate ramurile unui copac sau arbust.

caulotaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. caulotaxis)

1. mod de așezare a ramurilor pe tulpină.

cladodistrofie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cladodystrophie)

1. dezvoltare inegală și teratologică a ramurilor.

economie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. économie, lat. oeconomia, gr. oikonomia)

1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente într-o anumită orânduire socială, determinate de stadiul de dezvoltare a forțelor de producție și a relațiilor de producție.
2. totalitatea relațiilor de producție care constituie cadrul desfășurării muncii sociale.
3. ~ de piață = formă de organizare și funcționare a economiei în care oamenii își desfășoară activitatea în mod liber, autonom și eficient.
4. ramură, sector de activitate productivă.
5. gospodărire.
6. știința care se ocupă cu studiul economiei.
7. ~ politică = știință socială care studiază legile producției sociale, ale repartiției și schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică.
8. chibzuință, cumpătare (în cheltuieli).
9. (pl.) rezervă de bani: bani agonisiți.
10. alcătuire, compoziție a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc.