OK
X
recunoscător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. reconnaissant)
1.
care
poartă
(cuiva)
recunoștință.
ingrat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ingrat, lat. ingratus)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(om)
nerecunoscător.
2.
adj.
(fig.)
care
nu
satisface,
nu
corespunde
eforturilor
depuse.
3.
greu,
dificil.
recunoaște
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. reconnaître)
1.
tr.
a
identifica
un
lucru,
o
persoană
etc.
cunoscute
mai
înainte.
2.
a
admite
ca
bun,
ca
adevărat;
a
mărturisi.
3.
(jur.)
a
considera
și
a
arăta
că
(un
guvern,
un
stat)
este
îndreptățit
să-și
exercite
puterea,
să
existe.
4.
(mil.)
a
cerceta
terenul
pe
unde
urmează
să
meargă
o
unitate.
5.
a
se
arăta
recunoscător.
6.
refl.
a-și
descoperi
în
altul
trăsăturile
caracteristice.
nemulțumitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + mulțumi + -tor)
1.
care
nu
mulțumește;
care
nu
recunoaște
binele
primit;
nemulțumit,
nerecunoscător.
2.
care
nu
dă
satisfacție;
nesatisfăcător.
3.
(var.)
nemulțămitor.
4.
(antonime)
mulțumitor,
satisfăcător.