OK
X
cravașa
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. cravacher)
1.
a
biciui,
a
lovi
un
cal
cu
biciușca,
de
obicei
pentru
a-l
face
să
meargă
mai
repede.
2.
a
lovi
pe
cineva
cu
o
biciușcă
sau
un
obiect
asemănător.
marș
Parte de vorbire:
s., interj.
Etimologie: (fr. marche, germ. Marsch)
1.
s.
n.
deplasare
a
unei
trupe
sau
a
unei
(grupări
de)
nave
(într-o
anumită
formație).
2.
~
forțat
=
marș
executat
cu
o
viteză
sporită
față
de
cea
normală.
3.
probă
de
atletism
în
timpul
căreia
concurenții
sunt
obligați
să
meargă
repede,
fără
a
alerga.
4.
piesă
muzicală
cu
o
mișcare
uniformă
sugerând
pasul
cadențat
de
defilare
al
unei
trupe,
al
unui
cortegiu
etc.
5.
poezie
lirică
patriotică
scrisă
pentru
a
putea
fi
cântată
după
melodia
unui
marș.
6.
operație
de
extragere
și
introducere
în
sondă
a
garniturii
de
foraj.
7.
interj.
comandă
de
pornire
a
unei
trupe.
8.
cuvânt
cu
care
se
alungă
un
câine,
se
îndepărtează
în
mod
brutal
un
om.
recunoaște
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. reconnaître)
1.
tr.
a
identifica
un
lucru,
o
persoană
etc.
cunoscute
mai
înainte.
2.
a
admite
ca
bun,
ca
adevărat;
a
mărturisi.
3.
(jur.)
a
considera
și
a
arăta
că
(un
guvern,
un
stat)
este
îndreptățit
să-și
exercite
puterea,
să
existe.
4.
(mil.)
a
cerceta
terenul
pe
unde
urmează
să
meargă
o
unitate.
5.
a
se
arăta
recunoscător.
6.
refl.
a-și
descoperi
în
altul
trăsăturile
caracteristice.
îndemna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. inde minare)
1.
tr.
a
convinge
pe
cineva
să
facă
ceva,
a
chema
la
o
acțiune;
a
îmboldi,
a
stimula,
a
impulsiona;
a
îmbia.
2.
a
sili
un
animal
să
pornească
sau
să
meargă
mai
repede.
3.
intr.
(reg.;
despre
animale)
a
se
sili
la
drum,
a
înainta
trăgând.
4.
refl.
a
se
apuca
de
ceva
(în
urma
unei
stimulări);
a
se
hotărî
la
ceva.
5.
(fig.)
a
se
lua
la
întrecere,
a
se
îmboldi
unul
pe
altul.
îndemnat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. îndemna)
1.
convins
să
facă
un
lucru;
stimulat,
impulsionat.
2.
(rar;
despre
animale)
silit
să
pornească
sau
să
meargă
mai
repede.
3.
chemat
la
o
acțiune.
facilitator
Parte de vorbire:
s.m. (s.f. facilitatoare)
Etimologie: (engl. facilitator)
1.
persoană
care
facilitează
realizarea
unui
proces
într-o
întreprindere.
2.
persoană
care
face
ca
lucrurile
să
meargă
mai
bine.
3.
ceea
ce
facilitează,
face
mai
ușoară,
o
acțiune
etc.