Dictionar

stimulativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stimulatif, engl. stimulative)

1. care stimulează, este capabil de a stimula; stimulant.
2. care excită sau intensifică activitatea unor organe anatomice, a unor funcții organice etc.
 

stimulator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stimulateur, lat. stimulator)

1. (substanță, agent, aparat) care stimulează.
2. (substanță organică) care accelerează creșterea plantelor.
 

amfetamină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphétamine)

1. substanță sintetică, creată pentru prima dată de chimistul român Lazăr Edeleanu în 1887, cu o puternică acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central; (marcă comercială) benzedrină.
 

biostimula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. biostimuler)

1. a stimula creșterea și rezistența organismului cu ajutorul biostimulatorilor.
 

biostimulent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. biostimulant)

1. I. se referă la un produs bazat pe materie vie (de exemplu alge) care accelerează procesul de creștere a plantelor și a animalelor; biostimulator.
2. II. produs bazat pe materie vie (de exemplu alge) care stimulează asimilația, regenerarea țesuturilor și sporește imunitatea organismului; biostimulator.
 

boldo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. boldo)

1. arbore orginar din Chile, cu frunze având proprietăți stimulative, tonice, colagoge și laxative.
 

cofeină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Koffein)

1. (chimie) alcaloid extras din cafea, ceai etc. sau preparat prin sinteză și utilizat în medicină ca tonic al sistemului nervos central, cardiac, în industria alimentară etc.
2. (chimie) compus chimic derivat trimetilat al xantinei și principiu activ al cafelei, cu efecte stimulatoare asupra sistemului nervos central; cafeină.
 

drive

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. drive)

1. lovitură puternică la tenis, golf și base-ball care imprimă mingii o viteză mare și o traiectorie razantă.
2. (jaz) manieră de execuție prin elan, stimulator, vigoare, forță impulsivă.
3. (psih.) tendință impulsivă, de natură instinctivă.