Dictionar

chilectazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chylectasie)

1. (med.) mărire a canalelor din pancreas și intestinul subțire prin care circulă limfa (chilul); dilatația persistentă a vaselor chilifere.
 

achilodinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achillodynie)

1. durere datorată inflamației bursei seroase, situată între tendonul lui Achile și calcaneu.
 

ainu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aïnou)

1. limba vorbită de vechile populații din arhipelagul nipon.
 

antichitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antiquité, lat. antiquitas)

1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații.
2. perioadă istorică mergând de la începuturile istoriei scrise până la căderea romei.
3. vechime foarte îndepărtată.
4. obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică.
5. (fam.) obiect de modă veche.
6. (var.) (înv.) anticitate, (înv.) anticvitate.
 

araucaria

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. araucaria)

1. inv. arbore din America de Sud și Australia, cultivat la noi ca plantă decorativă de apartament; pin-de-Chile.
 

arlechin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. arlecchino, fr. arlequin)

1. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască și un costum pestriț.
2. s. n. panou lateral și draperie care încadrează deschiderea scenei.
3. fiecare dintre reflectoarele laterale din fața scenei.
 

asiatic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. asiatique, lat. asiaticus)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Asia; asiat.
2. adj. excesiv, somptuos, ca în vechile monarhii din Orient.