combi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kombi/wagen/)

1. autoturism cu o capacitate sporită de transportat bagaje, cu 3 sau 5 uși (obligatoriu una în spate), bancheta din spate fiind rabatabilă.

diuretic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. diurétique)

1. (substanță) care favorizează sau stimulează diureza sau secreția urinară; care declanșează o eliminare sporită a urinei.
2. (antonim) antidiuretic.

marș

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr. marche, germ. Marsch)

1. s. n. deplasare a unei trupe sau a unei (grupări de) nave (într-o anumită formație).
2. ~ forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală.
3. probă de atletism în timpul căreia concurenții sunt obligați să meargă repede, fără a alerga.
4. piesă muzicală cu o mișcare uniformă sugerând pasul cadențat de defilare al unei trupe, al unui cortegiu etc.
5. poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marș.
6. operație de extragere și introducere în sondă a garniturii de foraj.
7. interj. comandă de pornire a unei trupe.
8. cuvânt cu care se alungă un câine, se îndepărtează în mod brutal un om.

vivifia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. vivifier)

1. a da viață, energie vitală; a da vitalitate, vigoare sporită; a însufleți, a anima; a vivifica.

mustos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (must + -os)

1. care are must mult, plin de must; zemos, suculent.
2. (despre copaci) plin de sevă.
3. (despre lemne) plin de apă.
4. (despre pământ) gras, mănos.
5. (fig.) (despre cuvinte, expresii) plin de savoare; bogat în semnificații.
6. (fig.) care se caracterizează prin expresivitate sporită.