banchetă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. banquette)
Etimologie: (fr. banquette)
1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâșie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.