OK
X
revanșa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. revancher)
1.
a
întoarce
cuiva
binele
(sau
răul)
făcut;
a-și
lua
revanșa.
revanșă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. revanche)
1.
acțiunea
prin
care
cineva
se
revanșează;
răzbunare
pentru
un
rău
suferit
sau
răsplată
pentru
un
serviciu
făcut
de
cineva.
2.
(sport)
partidă
prin
care
un
jucător
sau
o
echipă
învinsă
încearcă
să-și
învingă
adversarul
care
a
câștigat
într-o
competiție
anterioară.
revanșard, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. revanchard)
1.
(și
s.)
care
dorește
să-și
ia
revanșa;
răzbunător.
antirevanșard, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (anti- + revanşard)
1.
împotriva
spiritului,
a
politicii
revanșarde.
boulangism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. boulangisme)
1.
mișcare
șovinistă,
în
Franța
la
sfârșitul
sec.
XIX,
care
urmărea
restaurarea
monarhiei
și
un
război
revanșard
împotriva
Germaniei.
contrapartidă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. contrepartie)
1.
dublură
a
unui
cont,
a
unui
registru,
ținută
pentru
verificare.
2.
(bursă)
operație
contrară
alteia
pentru
a
reduce
riscurile
sau
din
orice
alt
motiv.
3.
(la
jocul
de
cărți)
partidă
nouă,
jucată
de
către
cineva
cu
aceiași
parteneri,
pentru
a-și
lua
revanșa.
4.
element
care
se
opune
altuia,
stabilind
echilibrul;
contraparte.
revanșa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. revancher)
1.
a
întoarce
cuiva
binele
(sau
răul)
făcut;
a-și
lua
revanșa.
revanșard, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. revanchard)
1.
(și
s.)
care
dorește
să-și
ia
revanșa;
răzbunător.
revanșism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Revanchismus, fr. revanchisme)
1.
politică,
spirit
de
revanșă.