Dictionar

rotator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rotateur)

1. (mușchi) care permite răsucirea unui os în jurul axei sale.
 

numerotator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. numéroteur)

1. instrument pentru numerotat paginile diferitelor imprimate; numeroter.
 

rotatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rotatoire)

1. care are o mișcare de rotație sau care se referă la această mișcare.
2. (fizică) putere ~ie = proprietatea anumitor substanțe de a roti cu un anumit unghi planul de polarizare al unei raze polarizate rectiliniu care le traversează.
 

cupulometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cupulométrie)

1. metodă de exploatare funcțională a canalelor semicirculare ale urechii supunând bolnavul unor probe rotatorii.
 

numeroter

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (fr. numéroteur)

1. aparat folosit pentru imprimarea manuală sau automată a numerelor; numerotator.
 

obturator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. obturateur)

1. adj. care obturează.
2. mușchi ~ = mușchi al bazinului, rotator lateral al coapsei.
3. s. n. dispozitiv cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.).
4. dispozitiv mecanic care închide obiectivul unui aparat fotografic.
 

omalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. omalgie)

1. (med.) durere de umăr sau de omoplat, aceasta din urmă rezultând de obicei din ruptura musculară a rotatorilor; scapulalgie.