Dictionar

anagogie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anagogie)

1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.
 

autogravură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Autogravüre)

1. (poligrafie) procedeu tipografic în care motivul imaginii sau textului din forma de imprimat este conceput ca un model cadrilat (grilă); imprimare produsă prin această metodă; velografie.
 

bibliolatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bibliolatrie)

1. acceptarea și interpretarea literală a textului biblic.
 

colonlinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Kolumnenlinie)

1. linie care marchează începutul textului de colontitlu.
 

colontitlu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Kolomnentitel)

1. rând tipărit deasupra textului unei pagini, cu numele autorului cărții, titlul capitolului etc.
 

contextual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contextuel)

1. referitor la context; care provine din context; care aparține contextului.