metodă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. méthode, lat. methodus, gr. methodos, germ. Methode)
Etimologie: (fr. méthode, lat. methodus, gr. methodos, germ. Methode)
1. ansamblu de mijloace proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru.
2. totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină.
3. manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc.
4. mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și societății.
5. (var.) (înv.) metoadă, (înv.) metod.