Dictionar

transmițător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. transmetteur)

1. adj. care transmite; emițător.
2. s. m. cel care transmite (cu ajutorul unui aparat emițător).
3. s. n. aparat pentru transmiterea semnelor telegrafice sau radiofonice.
 

antiimago

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + imago)

1. acțiune antiepidemică de combatere a formelor adulte ale insectelor transmițătoare de boli.
 

fotocuplor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. photocoupleur)

1. (electronică) componentă electronică capabilă să transmită un semnal de la un circuit electric la altul (prin utilizarea luminii), fără să existe vreun contact galvanic între ele; optocuplor.
 

hipnopedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypnopédie)

1. ansamblu de procedee menite să transmită cunoștințe în timpul somnului prin sugestie.
 

microb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microbe)

1. denumire generică dată unor microorga-nisme vegetale sau animale (bacterii, ciuperci, virusuri), agenți transmițători ai anumitor boli.
 

microtransmițător

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + transmiţător)

1. transmițător (III) de dimensiuni (foarte) reduse.
 

parental 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Parental)

1. organism (a)sexuat care dă naștere unui nou organism, transmițându-i caracterele sale.