Dictionar

arhiloc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. archilochium)

1. vers antic prezentând două variante: mare ~ = vers din patru dactili (sau spondei) și trei trohei; mic ~ = vers din trei picioare, cu doi dactili și o silabă.
 

aristofanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aristophanisch)

1. adj. propriu lui Aristofan.
2. s. m. tetrametru anapestic folosit de Aristofan în comediile sale.
3. vers antic dintr-un dactil și doi trohei.
 

ferecrațian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phérécratéen)

1. (despre versuri) dintr-un dactil și mai mulți trohei.
 

logaedic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. logaédique, gr. logaoidikos)

1. vers ~ = vers complex din anapești și iambi sau din dactili și trohei ori iambi.
 

safic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. saphique, lat. sapphicus, gr. sapphikos)

1. care aparține poetei Safo.
2. vers ~ = vers grec sau latin endecasilabic cu cinci picioare (trei trohei, doi iambi și o silabă), cu cezură după al doilea picior, în poezia lirică; strofă ~ă = strofă din trei versuri safice și unul adonic.
3. referitor la safism.
 

trohaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. trochaïque)

1. (despre versuri) din trohei.
2. metru ~ = sistem de versificație având la bază troheul.
3. (despre cezură) care taie al treilea dactil al unui hexametru după primele două silabe, un troheu.