OK
X
reformator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. réformateur, lat. reformator)
1.
(propagator)
de
reforme,
(cel)
care
reformează,
înnoiește.
2.
(înfăptuitor)
al
Reformei
(2).
stagnant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. stagnant, lat. stagnans)
1.
califică
apele
care
nu
curg;
stătător.
2.
care
rămâne
nemișcat
și
nu
se
reînnoiește.
3.
(despre
abstracte)
care
nu
evoluează,
nu
progresează;
inactiv;
(prin
ext.)
nefavorabil
progresului.
4.
(med.)
care
nu
mai
circulă
și
se
acumulează
într-o
anumită
parte
a
corpului.
5.
(antonime)
curgător;
instabil,
mobil.
înnoitor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (înnoi + -tor)
1.
care
înnoiește,
inovează,
regenerează;
novator.
2.
(persoană)
care
inventează
ceva.
3.
(persoană)
care
renovează.
inventatoare
Parte de vorbire:
s.f. (s.m. inventator)
Etimologie: (cf. fr. inventrice)
1.
femeie
care
a
realizat
una
sau
mai
multe
invenții.
2.
(prin
ext.)
creatoare,
care
reînnoiește,
mărește
sau
modifică
știința
sau
arta.