Dictionar

șnur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Schnur)

1. sfoară răsucită din mai multe fire de bumbac, îmbrăcate în mătase colorată; șiret.
2. ~ electric = cordon electric flexibil, pentru racordarea la rețea a unor aparate mobile, lămpi portative etc.
 

șnurceramică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Schnurrkeramik)

1. ceramică prezentând un decor obținut prin imprimarea înainte de ardere, pe pasta încă moale, a unei sfori răsucite sau înnodate.
 

brandenburg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brandenbourg)

1. șnur, găitan ca podoabă de pieptul unor haine.
 

cordelieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordelière)

1. șnur, cingătoare răsucită (ca frânghia).
2. torsadă.
 

eghilet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aiguillete)

1. șnur textil folosit ca ornament la uniforma militară.
 

lampas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. lampas)

1. fâșie îngustă, panglică, șnur verde sau de altă culoare de-a lungul cusăturii unor uniforme; vipușcă.
 

ștecăr

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Stecker)

1. piesă montată la capătul unui șnur care face contactul dintre un aparat electric și priza de curent; fișă (2).
2. triplu ~ = dispozitiv pentru racordarea simultană a trei ștecăre la aceeași priză.