Dictionar

confecționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confectionner)

1. a lucra, a produce; a întocmi.
2. a fabrica în serie îmbrăcăminte sau încălțăminte.
 

confecționar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (confecționa + -ar)

1. muncitor care prelucrează un material sau un semifabricat pentru a obține un obiect.
 

confecționator

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (confecționa + -tor)

1. persoană care confecționează.
2. persoană care face haine.
 

almelec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almélec)

1. aliaj de aluminiu și magneziu, folosit la confecționarea de cabluri electrice.
 

amprenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. empreindre)

1. tr. a lua amprentele cuiva.
2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare.
3. intr. a marca profund.
 

balon (2)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (balon/zaid/)

1. pardesiu de ploaie confecționat din balonzaid.
 

balonzaid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Ballonseide)

1. țesătură impermeabilă din bumbac, mătase sau plastic; confecții (pentru bărbați și femei) realizate din acest material.
2. haină de ploaie confecționată dintr-un astfel de material; balon.
3. (var.) balonseide, balonzaide.
 

balot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ballot)

1. pachet, legătură mare de mărfuri, de diferite obiecte etc.; bal.
2. oțel-~ = bandă de oțel la legarea baloturilor, la confecționarea cercurilor de butoaie etc.
 

barhet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Barchent)

1. țesătură de bumbac (cu sau fără desene), flanelată pe una din fețe, folosită pentru confecționarea hainelor.