OK
X
decanta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. décanter)
1.
a
limpezi
un
lichid
care
conține
particule
solide
în
suspensie
prin
îndepărtarea
acestuia
după
depunerea
lor.
2.
(fig.)
a
limpezi,
a
clarifica.
decantație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. décantation)
1.
acțiunea
de
a
decanta;
decantare.
2.
limpezirea
unui
lichid
care
conține
particule
solide
în
suspensie.
3.
(fig.)
acțiunea
de
a
clarifica
ceva;
acțiune
de
eliminare
a
anumitor
elemente
(rele).
decantație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. décantation)
1.
acțiunea
de
a
decanta;
decantare.
2.
limpezirea
unui
lichid
care
conține
particule
solide
în
suspensie.
3.
(fig.)
acțiunea
de
a
clarifica
ceva;
acțiune
de
eliminare
a
anumitor
elemente
(rele).
decantor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. décanteur)
1.
recipient,
instalație
pentru
decantare.
denisipa
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după fr. dessabler)
1.
a
curăța
apa,
prin
decantare,
de
nisipul
în
suspensie;
a
decolmata.
2.
(metal.)
a
îndepărta
nisipul
de
pe
piesele
turnate.
3.
(var.)
a
deznisipa.
denisipator
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. dessableur)
1.
bazin
pentru
curățirea
prin
depunere,
a
apei
de
aluviuni.
2.
bazin
pentru
îndepărtarea,
prin
decantare,
a
impurităților
din
pasta
de
celuloză.
3.
(var.)
deznisipator.
flota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. flotter)
1.
tr.
a
îndepărta
prin
decantare
substanțele
care
plutesc
la
suprafața
unui
lichid.
2.
(fig.)
a
șovăi,
a
ezita.
3.
intr.
(despre
o
monedă)
a
avea
o
valoare
variabilă
în
raport
cu
aurul
sau
cu
altă
monedă.
flotaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. flottage)
1.
acțiunea
de
a
flota
și
rezultatul
ei;
flotare.
2.
îndepărtare
prin
decantare
a
substanțelor
care
plutesc
la
suprafața
unui
lichid.