flota
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. flotter)
Etimologie: (fr. flotter)
1. tr. a îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid.
2. (fig.) a șovăi, a ezita.
3. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă.