OK
X
percutor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. percuteur)
1.
piesă
a
închizătorului
unei
arme
de
foc
care
servește
la
percuția
capsei
cartușului
sau
a
focosului.
2.
mecanism
de
aprindere
a
amorselor
la
mine.
percuta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. percuter, lat. percutere)
1.
a
lovi
capsa
unui
cartuș
cu
percutorul.
2.
(med.)
a
lovi
(încet,
repetat)
cu
degetul
o
parte
a
corpului
pentru
a
o
examina.
percuție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. percussion, lat. percussio)
1.
metodă
de
explorare
clinică
care
permite
diagnosticarea
după
sunetul
rezultat
prin
lovirea
înceată
și
repetată
a
regiunii
examinate.
2.
lovire,
ciocnire,
izbire.
3.
instrument
de
~
=
instrument
muzical
care
emite
sunete
prin
lovirea
unei
membrane,
lame
etc.
4.
grupă
din
orchestră
din
astfel
de
instrumente.
5.
lovire
de
către
percutor
a
capsei
unui
cartuș,
a
unui
focos.
scleroscop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. scléroscope)
1.
instrument
pentru
determinarea
durității
corpurilor
prin
reacția
elastică
la
lovire
a
unui
percutor.