Dictionar

revoca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. révoquer, lat. revocare)

1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.)2. a destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal.
 

revocabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. révocable, lat. revocabilis)

1. care poate fi revocat.
 

revocabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. révocabilité)

1. starea de a fi revocabil.
 

revocație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. révocation, lat. revocatio)

1. acțiunea de a revoca și rezultatul ei; anulare, vorbind despre un lucru sau un act; demitere, vorbind despre o persoană; revocare.
2. retragere a unei afirmații, a unui cuvânt etc.; revenire asupra celor spuse sau scrise; retractare, revocare.
3. (var.) revocațiune, (rar) revocăciune.
 

revocatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. révocatoire)

1. prin care se revocă; care revocă.
2. (var.) revocator.
 

amovibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amovible)

1. (despre funcționari) care poate fi revocat, înlocuit, mutat.
2. (despre piese, organe de mașină etc.) mobil.
 

contramanda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contremander)

1. a revoca, a anula un ordin, o dispoziție dată.
 

contraordin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-ordre)

1. ordin care revocă un alt ordin anterior.
 

definitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. définitif, lat. definitivus)

1. care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil.
2. profesor (sau învățător) ~ = profesor (sau învățător) care a primit definitivatul; în ~ = în sfârșit, la urma urmelor.
 

irevocabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irrévocable, lat. irrevocabilis)

1. (și adv.) care nu poate fi revocat, schimbat; hotărât definitiv.
 

irevocabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irrévocabilité)

1. însușirea a ceea ce este irevocabil.