bismutat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bismuthate)

1. (chim.) sare de bismut (* sărurile de bismut au fost utilizate pe scară largă în tratamentul ulcerului gastroduodenal în anii 1960-1970).

mutație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT mutatio
2. FR mutation
3. EN mutation; saltation
4. DE Mutation; Erbsprung; Veränderung
5. RU мутaция
6. HU mutáció (hirtelen fellépő öröklődő megváltozás)

mutație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mutation, lat. mutatio)

1. schimbare, modificare, transformare.
2. (lingv.) transformare a unei serii de sunete în altele.
3. ~a valorilor estetice = procesul de percepere diferită, cu trecerea timpului, a elementului estetic din structura operei literare.
4. (jur.) transmitere a unui lucru dintr-o proprietate într-alta.
5. schimbare de domiciliu; formele necesare în acest scop.
6. schimbarea vocii la băieți în perioada pubertății.
7. modificare cromozomială cu efecte genetice, datorită unor cauze spontane sau unor agenți mutageni.

mutațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mutationnel)

1. referitor la mutații (3).

mutaționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mutationnisme)

1. teorie în biologie potrivit căreia mutațiile ar determina apariția de noi specii.

mutaționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. mutationniste)

1. I. referitor la mutaționism, propriu mutaționismului.
2. II. adept al mutaționismului (teorie biologică, opusă darwinismului, care susține că evoluția ființelor vii este consecința mutațiilor).

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

alogonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allogonie)

1. (biol.) modificare a formulei datorată mutației.

amovibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amovible)

1. (despre funcționari) care poate fi revocat, înlocuit, mutat.
2. (despre piese, organe de mașină etc.) mobil.

amovibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amovibilité)

1. caracterul sau faptul de a fi amovibil, de a putea fi mutat.
2. (antonim) inamovibilitate.

anatocism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anatocisme, lat. anatocismus)

1. capitalizare a dobânzii unei sume împrumutate; dobândă la dobândă.

anuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annuité, lat. annuitas)

1. sumă de bani plătită anual de către debitor, pentru rambursarea unei sume împrumutate.