Dictionar

atlant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. atlante)

1. statuie, bărbat într-o atitudine de efort, ca suport pentru balcoane și bovindouri; telamon.
2. locuitor al legendarei Atlantida.
 

atlantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atlantique)

1. referitor la Oc. Atlantic și la statele care îl mărginesc.
 

atlantism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atlantisme)

1. doctrină a partizanilor pactului atlantic.
 

atlantist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. atlantiste)

1. (partizan) al atlantismului.
 

atlantozaur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atlantosaure)

1. dinozaurian uriaș asemănător cu brontozaurul.
 

anșoa

Parte de vorbire:  I. s.m. invar, II. s.n. (pl. -uri)  
Etimologie: (fr. anchois)

1. I. pește mic comestibil din familia clupeidelor, de formă alungită, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic; se conservă în ulei sau în saramură și se consumă în general ca aperitiv.
2. II. pastă preparată din carnea acestui pește, care se servește ca aperitiv.
 

atlantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atlantique)

1. referitor la Oc. Atlantic și la statele care îl mărginesc.
 

atlantism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atlantisme)

1. doctrină a partizanilor pactului atlantic.
 

atlantist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. atlantiste)

1. (partizan) al atlantismului.
 

cod 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cod)

1. pește marin din nordul Atlanticului, cu trei aripioare dorsale; moruă.
 

dragonet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragonnet)

1. pește marin frumos, cu capul turtit și ochii ieșiți în afară, în Strâmtoarea Mânecii și în Atlantic.