Dictionar

autopsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autopsie)

1. deschidere și examinare a unui cadavru în scopul stabilirii cauzei morții; necropsie.
 

autopsier, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. autopsier)

1. medic, asistent medical specializat în autopsii.
2. persoană care (face sau) participă la o autopsie.
 

autopsiere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (autopsia)

1. efectuare a unei autopsii; (rar) autopsiat.
 

autopsia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. autopsier)

1. a face o autopsie (examinarea unui cadavru, de obicei pentru a determina cauza morții).
 

autopsier, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. autopsier)

1. medic, asistent medical specializat în autopsii.
2. persoană care (face sau) participă la o autopsie.
 

docimazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. docimasie, gr. dokimasia)

1. mod de verificare și selecționare a candidaților la magistraturi, oratorie etc. în Atena antică.
2. cercetare a cauzelor unui deces prin examinarea organelor după autopsie.
3. disciplină care determină proporția de metale utilizabile conținute de minereuri; docimastică (II).
 

expertiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expertise)

1. cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, la o problemă etc.
2. rezultatul constatărilor făcute; aport al unui expert.
3. ~ medicală = a) examinare a capacității de muncă a cuiva; b) consultație sau autopsie făcută de medicul legist.
 

necropsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nécropsie)

1. (med.) examinare patologică a unui cadavru, în special pentru a determina cauza morții; autopsie; necrotomie.
 

necrotomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nécrotomie)

1. îndepărtare chirurgicală a unui țesut osos necrozat; necropsie.
2. disecție făcută pe cadavre; autopsie, necropsie.