OK
X
apella
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (gr. apella)
1.
adunare
populară
în
Sparta
antică,
având
toți
cetățenii
cu
drepturi
depline,
trecuți
de
30
de
ani.
capitulație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. capitulation)
1.
convenție
internațională
unilaterală,
care
asigură
pentru
cetățenii
unui
stat
anumite
privilegii
pe
teritoriul
altui
stat.
cavaler
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)
1.
membru
al
ordinului
ecvestru
din
vechea
Romă,
din
cetățenii
bogați.
2.
nobil
feudal
admis
într-un
ordin
militar
în
cadrul
unei
ceremonii
speciale;
(astăzi)
membru
al
unui
ordin
militar
religios.
3.
membru
al
unui
ordin
onorific;
posesor
al
unor
decorații.
4.
~
de
industrie
=
îmbogățit
în
urma
speculațiilor;
șarlatan,
escroc.
5.
om
generos,
nobil,
plin
de
abnegație;
om
cu
purtări
alese.
6.
bărbat
care
însoțește
o
femeie
în
societate.
7.
bărbat
necăsătorit;
holtei,
burlac.
8.
~
de
onoare
=
tânăr
necăsătorit
care-i
însoțește
pe
miri
la
cununie.
civic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. civique, lat. civicus)
1.
care
aparține
cetățenilor,
privitor
la
cetățeni;
cetățenesc.
2.
care
privește
cetățenii
în
relațiile
lor
cu
societatea
organizată
în
stat.
3.
care
caracterizează,
califică
un
bun
cetățean
(ex.
simț
civic).
4.
în
legătură
cu
cetățeanul
și
rolul
său
politic.
5.
(Roma
Antică)
coroană
~ă
=
distincție
acordată
celui
care
a
salvat
viața
unui
cetățean
roman.
6.
educație
~ă
=
educație
menită
să
pregătească
elevii
pentru
responsabilitățile
lor
viitoare
de
cetățeni.
7.
(fig.)
patriotic.
civil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. civil, lat. civilis)
1.
adj.
care
privește
pe
cetățenii
unui
stat;
referitor
la
raporturile
juridice
dintre
cetățeni.
2.
drepturi
~e
=
drepturi
de
care
se
bucură
o
persoană
(fizică
sau
juridică),
reglementate
și
recunoscute
ca
atare;
drept
~
=
ramură
a
dreptului
care
studiază
și
reglementează
raporturile
juridice
existente
între
persoanele
fizice
și
juridice
dintr-un
stat;
stare
~ă
=
situația
unei
persoane
așa
cum
rezultă
din
actele
sale
privitoare
la
naștere,
căsătorie
etc.;
parte
~ă
=
persoană
care,
într-un
proces,
pretinde
despăgubiri
pentru
daunele
suferite
cu
ocazia
unei
infracțiuni.
3.
care
nu
este
militar,
lipsit
de
caracter
milităresc.
4.
război
~
=
conflict
armat
pentru
putere
între
grupuri
adverse
din
același
stat.
5.
s.
m.
f.
persoană
care
nu
face
parte
din
armată.
colegiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. collegium, fr. collège)
1.
(în
Roma
antică)grup
(de
cel
puțin
trei
persoane)
însărcinat
cu
o
anumită
funcție
publică.
2.
organ
de
conducere
colectivă
și
de
îndrumare
a
unui
periodic,
a
unei
lucrări,
cărți
etc.,
a
unei
întreprinderi
sau
instituții.
3.
corp
sau
asociație
a
unor
persoane
care
au
aceeași
profesie
sau
aceeași
demnitate.
4.
(jur.;
în
unele
țări)
colectiv
de
judecători
în
cadrul
organizării
interne
a
instanței
supreme
sau
cu
atribuții
speciale
pe
lângă
unele
organe
de
jurisdicție.
5.
~
de
avocați
=
colectiv
al
avocaților
dintr-o
unitate
administrativ-teritorială.
6.
~
de
partid
=
organ
care
controlează
modul
în
care
se
respectă
prevederile
statutului
cu
privire
la
disciplina
și
morala
de
partid
etc.
7.
(în
trecut)
categorie
electorală
care
îngloba
cetățenii
cu
aceeași
avere
sau
cu
același
rang
social.
8.
instituție
de
învățământ
public
asemănător
liceului,
cu
o
organizare
specială.
9.
~
de
redacție
=
organ
consultativ
pe
lângă
redactorul-șef
al
unei
publicații;
comitet
de
redacție.