OK
X
ineluctabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inéluctable, lat. ineluctabilis)
1.
care
nu
poate
fi
împiedicat;
inevitabil;
de
neînlăturat.
jurnalism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. journalisme)
1.
activitatea
de
colectare,
verificare,
comentare
și
publicare
în
mass-media
a
unor
fapte,
pentru
a
le
aduce
în
atenția
publicului;
gazetărie,
ziaristică.
2.
profesia
celor
care
exercită
meseria
de
jurnalist;
stare
legată
de
această
profesie.
3.
(înv.)
totalitate
a
jurnalelor
dintr-o
țară,
regiune,
etc.
sau
perioadă.
4.
(rar)
mod
gazetăresc
de
prezentare
a
faptelor
și
evenimentelor.
5.
~
de
investigație
=
gen
jurnalistic
care
necesită
o
muncă
îndelungată
și
complexă
de
verificare
încrucișată
sau
care
se
ocupă
de
fapte
a
căror
colectare
poate
fi
împiedicată
de
terți
interesați
de
nedezvăluirea
lor.
6.
~
participativ
=
activitate
jurnalistică
care
face
apel
la
public
pentru
culegerea
și
elaborarea
de
informații.
pană
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. panne)
1.
nefuncționare
accidentală
a
unei
mașini,
a
unui
autovehicul.
2.
a
rămâne
în
~
=
a
fi
împiedicat
într-o
activitate,
a
se
găsi
într-o
situație
(materială)
jenantă.
3.
poziție
a
unei
nave
cu
pânze
care
nu
înaintează,
având
velele
orientate
invers,
astfel
încât
efectul
vântului
se
anulează.
4.
grindă
longitudinală
rezemată
pe
elementele
transversale
de
rezistență
ale
acoperișului.
remu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. remous)
1.
variație
treptată
a
nivelului
apei
unui
râu
sau
canal
produsă
în
zonele
în
care
mișcarea
uniformă
a
curentului
este
împiedicată.
2.
vârtejuri
de
apă
și
valuri
mici
care
se
formează
în
imediata
apropiere
a
pupei
la
o
navă
propulsată
prin
elice.
3.
~
de
aer
=
zonă
instabilă
unde
se
întâlnesc
curenți
de
aer
ascendenți
și
descendenți.
4.
var.
remuu.
fixat
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (lat. affixus, vb. fixa)
1.
adj.
prins
într-un
loc
determinant,
astfel
încât
să
nu
poată
fi
mișcat;
înțepenit.
2.
inserat,
atașat.
3.
imobil;
stabilit
într-un
anumit
loc.
4.
(d.
un
termen,
o
oră,
un
preț
etc.)
riguros
determinat.
5.
(d.
oameni)
hotărât.
6.
(chm;
d.
corpuri)
care
a
fost
adus
într-o
stare
din
care
nu
se
mai
schimbă.
7.
(chm;
d.
corpuri)
care
a
fost
împiedicat
să
se
volatilizeze.
8.
(d.
materiale
fotografice
developate)
tratat
cu
un
reactiv
chimic,
pentru
a-l
face
insensibil
la
acțiunea
luminii.
9.
(d.
un
colorant)
care
a
pătruns
în
structura
fibrei
textile
sau
a
pielii.
10.
(d.
un
desen)
acoperit
cu
un
fixativ.
11.
(biol.;
d.
celule
sau
țesuturi)
stabilizat
cu
ajutorul
unui
fixator,
în
vederea
examenului
microscopic.
12.
s.n.
fixare.
bâlbâială
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (bâlbâi + -eală)
1.
faptul
de
a
(se)
bâlbâi;
pronunțare
neclară,
împiedicată
și
repetată
în
rostirea
unui
cuvânt;
bâlbâire.