OK
X
agrea
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. agréer)
1.
a
primi
favorabil;
a
simpatiza.
2.
a
accepta
un
reprezentant
diplomatic.
agreabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agréable)
1.
plăcut;
distractiv.
2.
(despre
oameni)
simpatic.
agreat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. agréé)
1.
care
este
văzut
cu
ochi
buni,
primit
cu
plăcere;
plăcut,
simpatizat.
2.
care
este
admis,
primit
favorabil.
3.
persoană
~a
=
persoană
recunoscută
printr-un
act
oficial.
4.
(antonim)
neagreat.
dezagrea
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. désagreer)
1.
a
nu
fi
de
acord
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
nega
o
opinie
a
cuiva,
o
situație.
3.
a
displace
ceva
sau
pe
cineva.
acerb, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acerbe, lat. acerbus)
1.
care
caută
să
rănească
(vorbind
despre
un
ton,
un
cuvânt,
o
remarcă);
care
critică
cu
răutate;
îndârjit,
înverșunat,
necruțător.
2.
(antonime)
agreabil,
șarmant.
acort, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. accort)
1.
plin
de
civilitate,
politicos;
simpatic,
amabil.
2.
(antonime)
dezagreabil,
inabordabil.
agasant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agaçant)
1.
care
agasează,
care
enervează.
2.
care
provoacă
o
senzație
neplăcută
sau
o
stare
de
iritare.
3.
(antonime)
agreabil,
calmant.
amabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aimable, lat. amabilis)
1.
care
este
vrednic
de
a
fi
iubit.
2.
care
se
comportă
socialmente
corect
cu
ceilalți,
care
dă
dovadă
de
politețe
și
bunătate;
prietenos,
binevoitor;
politicos,
sociabil.
3.
(antonime)
neamabil,
dezagreabil.
catastrofic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. catastrophique)
1.
care
provoacă
sau
poate
provoca
un
dezastru,
o
catastrofă;
catastrofal.
2.
care
are
efecte
comparabile
cu
cele
ale
unei
catastrofe;
catastrofal.
3.
(fig.)
care
are
efecte
foarte
grave;
foarte
dezagreabil.
delectabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. délectable, lat. delectabilis)
1.
care
delectează,
care
oferă
o
plăcere
intensă
și
rafinată;
plăcut,
agreabil,
încântător.