OK
X
bizui
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (magh. bizni)
1.
a
se
încrede,
a
se
întemeia,
a
se
baza,
a
pune
temei
pe
cineva
sau
pe
ceva.
2.
a
cuteza,
a
avea
curaj
sau
pricepere,
a
se
încumeta
să...
bizuire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (bizui)
1.
faptul
de
a
se
bizui
pe
cineva
sau
pe
ceva;
încredere.
bizuitor, -oare
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (bizui + -[i]tor)
1.
care
se
bizuie.
2.
care
se
încrede
cu
ușurință
în
ceva
sau
în
cineva;
credul.
conta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (it. contare, fr. compter)
1.
a
se
bizui
(pe),
a
se
încrede
(în).
2.
a
avea
valoare,
însemnătate.
3.
a
înregistra
conturile
(1).
independent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. indépendant)
1.
adj.
care
nu
depinde
de
cineva
sau
ceva;
liber,
neatârnat;
autonom.
2.
~
de
=
fără
a
ține
seama
de...
3.
care
se
bizuie
pe
propriile
sale
forțe;
cu
inițiative
personale.
4.
s.
m.
pl.
(în
revoluția
burgheză
din
Anglia)
membrii
unei
grupări
politice
reprezentând
interesele
burgheziei
și
nobilimii
mijlocii.
bizuire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (bizui)
1.
faptul
de
a
se
bizui
pe
cineva
sau
pe
ceva;
încredere.
bizuitor, -oare
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (bizui + -[i]tor)
1.
care
se
bizuie.
2.
care
se
încrede
cu
ușurință
în
ceva
sau
în
cineva;
credul.