Dictionar

campionat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. campionato)

1. competiție oficială organizată pe o probă sau pe o ramură sportivă pentru desemnarea celui mai bun.
2. situația, calitatea de campion.
 

minicampionat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + compionat)

1. campionat de durată redusă, pentru copii și tineret, sau la care participă un număr redus de echipe.
 

amical, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv., III. s.n.  
Etimologie: (fr. amical, lat. amicalis)

1. I. care arată prietenie, care mărturisește sau manifestă prietenie; prietenos.
2. II. într-un mod prietenos; amicalmente, prietenește.
3. III. întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat.
4. I. (antonime) inamical, neprietenos, ostil.
5. II. (antonim) neprietenește.
 

coșgheter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (coş, după golgheter)

1. baschetbalist care înscrie cele mai multe puncte într-o etapă, într-un campionat.
 

finalisma

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. finalissima)

1. finala mare a unui campionat mondial.
 

minicampionat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + compionat)

1. campionat de durată redusă, pentru copii și tineret, sau la care participă un număr redus de echipe.
 

retur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. retour)

1. întoarcere, revenire la locul de plecare.
2. indicație scrisă pe un plic, colet etc. care arată că acesta trebuie înapoiat expeditorului.
3. (sport) a doua parte a unui campionat, în cadrul căreia se întâlnesc din nou aceiași participanți.
 

șlem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chelem, germ. Schlemm)

1. (tarot, bridge etc.) reunire a tututor levatelor dintr-un campionat.
2. marele ~ = situație în care un tenisman câștigă, în cursul aceluiași an, cele patru mari concursuri internaționale de tenis.