Rezultate secundare (Colet):
Colet 1
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. colis)
1. pachet expediat prin poştă.
Colet 2
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collet)
1. linie de separaţie între rădăcina unui dinte şi coroana sa.
2. zonă de trecere între tulpina şi rădăcina unei plante; col1 (2).
Colet-capcană
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (colet + capcană, cf. fr. colis piégé)
1. dispozitiv exploziv trimis prin poștă; colet conținând o bombă.
Coletărie
Parte de vorbire: s.
Origine: (colet1 + -ărie)
1. expediere de mărfuri în cantităţi mici şi sub forme uşor de mânuit; (p. ext.) mijloc (feroviar) de transport pentru colete1.
Coleterapie
Parte de vorbire: s.
Origine: (cole- + -terapie2)
1. tratament al unor afecţiuni prin admi-nistrarea unor extracte de fiere de bou.
Adresant, -ă
Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (germ. Adressant)
1. persoană căreia îi este adresată o scrisoare sau un colet și al cărei nume se află indicat pe adresă; destinatar.
Adresă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)
1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.
Col 1
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. col, lat. collum, gât)
1. parte îngustă în formă cilindrică a unui organ sau a unui os.
Coletărie
Parte de vorbire: s.
Origine: (colet1 + -ărie)
1. expediere de mărfuri în cantităţi mici şi sub forme uşor de mânuit; (p. ext.) mijloc (feroviar) de transport pentru colete1.
Decoleta
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décolleter)
1. a tăia (la strung) un material în formă de bare succesive.
2. a îndepărta coletul2 împreună cu frunzele la sfeclă, la recoltarea rădăcinilor.
Dentimetru
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dentimètre)
1. instrument folosit în chirurgia dentară pentru a măsura perimetrul dintelui la nivelul coletului.