OK
X
deposeda
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. déposséder)
1.
a
lua
cuiva
posesiunea
unui
lucru;
a
lipsi
pe
cineva
de
un
lucru
sau
de
un
drept.
2.
(var.)
(înv.)
a
desposeda.
deposedant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (v. deposeda)
1.
(persoană)
care
deposedează.
deposedare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. deposeda)
1.
acțiunea
de
a
deposeda
și
rezultatul
ei.
2.
lipsire
a
unei
persoane
de
posesiunea
unui
lucru
sau
a
unui
drept;
deposedat.
3.
(var.)
(înv.)
desposedare.
evicțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éviction, lat. evictio)
1.
(jur.)
deposedare
de
un
lucru
obținut
legal,
suferită
în
urma
unei
sentințe
sau
a
unui
drept
exercitat
într-un
anumit
fel
de
cineva.
expropria
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. exproprier)
1.
a
deposeda
pe
unul
ori
mai
mulți
proprietari
de
bunurile
care
le
aparțin,
cu
sau
fără
plata
unei
despăgubiri,
trecându-le
în
patrimoniul
statului.
spoliație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. spoliation)
1.
acțiunea
de
a
spolia
și
rezultatul
ei;
acțiunea
de
deposedare
prin
violență
sau
înșelăciune;
spoliere.
2.
(var.)
(înv.)
spoliațiune.
tackle
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. tackle)
1.
deposedare
neregulamentară
de
minge
a
adversarului
la
fotbal,
rugbi
etc.,
acționând
asupra
acestuia
cu
piciorul,
cu
capul,
cu
genunchii,
cu
pieptul,
prin
acroșaj
etc.;
tackling.
isterisi
Parte de vorbire:
vb. tr. (înv.)
Etimologie: (ngr. ὑστερώ)
1.
a
lipsi
pe
cineva
de
ceva
(de
un
drept,
privilegiu
etc.);
a
deposeda,
a
prăda,
a
jumuli.
evins, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. evinge)
1.
care
a
fost
deposedat
prin
lege
de
un
bun
deținut
pe
nedrept.
2.
care
a
fost
contestat
și
anulat
ca
proprietate,
pe
cale
juridică.