Dictionar

extensibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extensible)

1. care poate fi extins, alungit, fără a se rupe.
2. (fig.) care este probabil să se dezvolte, să capete din ce în ce mai multă importanță.
3. (antonime) inextensibil, neextensibil.
 

extensibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. extensibilité)

1. calitatea de a fi extensibil; proprietatea anumitor corpuri de a fi extensibile; posibilitate de extindere, de mărire.
2. (antonim) inextensibilitate.
 

extensibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extensible)

1. care poate fi extins, alungit, fără a se rupe.
2. (fig.) care este probabil să se dezvolte, să capete din ce în ce mai multă importanță.
3. (antonime) inextensibil, neextensibil.
 

extensibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. extensibilité)

1. calitatea de a fi extensibil; proprietatea anumitor corpuri de a fi extensibile; posibilitate de extindere, de mărire.
2. (antonim) inextensibilitate.
 

fotoliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fauteuil)

1. scaun mare (capitonat) cu brațe și spătar.
2. ~-pat = fotoliu extensibil care se poate transforma în pat.
3. loc într-o sală de spectacol situat în față.
4. ~ de orchestră = loc în primele rânduri ale unei săli de concert.
 

glutograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (glut/en/ + -graf3)

1. aparat pentru determinarea extensibilității glutenului.
 

inextensibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inextensible)

1. care nu se poate extinde, imposibil de extins; neextensibil.
2. (fig.) care nu este susceptibil de creștere sau dezvoltare.
3. (antonim) extensibil.
 

inextensibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inextensibilité)

1. calitatea de a fi inextensibil; proprietatea anumitor corpuri de a fi inextensibile; imposibilitate de a se extinde.
2. (antonim) extensibilitate.