Dictionar

fuziona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fusionner)

1. a realiza o fuziune; a se contopi.
 

confuziona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (cf. fr. confusionner)

1. a întreține confuzia, a face lucrurile confuze.
 

amentiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. it. amente, dement)

1. stare ~ă = stare confuzională a conștiinței.
 

aprosexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aprosexie)

1. slăbire a atenției, în stări confuzionale, demențe și oligofrenii.
 

citogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytogamie)

1. proces de fuzionare citoplasmatică a ganeților în cadrul procesului de fecundație.
 

conjugare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (conjuga)

1. acțiunea de a (se) conjuga.
2. flexiunea verbului.
3. fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului.
4. îmbinare, unire.
5. mod de înmulțire sexuală în care prin fuzionarea a doi gameți rezultă zigotul.
6. împerechere a cromozomilor în cursul meiozei.
 

cross

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cross)

1. (biol.) proces de fuzionare a materialului genetic adus de cei doi gameți.
2. (tenis) lovitură în diagonală, mingea trimițându-se pe partea dreaptă a adversarului, cât mai spre colțul terenului.
 

dicariofază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dicaryophase)

1. conjugare a perechilor de nuclee haploide, fără fuzionare, la reproducerea unor ascomicete.