Dictionar

mâhnicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (mâhni + -icios)

1. care produce mâhnire, care îndurerează; întristător, (înv.) mâhnitor.
 

mâhnire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. mâhni)

1. faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; (desuet) mâhniciune.
2. (înv.) pierderea cumpătului; enervare.
3. (înv.) (religie) mărturisirea păcatelor făcute, cerând iertare de la providență; pocăire.
4. (antonime) plăcere, veselie, voioșie.
 

afectat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (afecta)

1. (și adv.) îndurerat, mâhnit, abătut.
2. emfatic, prefăcut.
 

consterna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. consterner, lat. consternare)

1. a provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde.
 

deprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déprimer, lat. deprimere)

1. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola.
 

dezola

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. désoler, lat. desolare)

1. a provoca suferință extremă, a mâhni adânc; a îndurera, a întrista, a deprima.
2. (înv.) (despre localități, regiuni) a devasta, a aduce ruină și distrugere; a pustii.
3. (antonime) a consola, a exulta.
 

dezolare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dezola)

1. starea unei persoane care se descoperă singură, pierdută, căreia îi lipsește cineva sau ceva; tristețe, jale, mâhnire adâncă.
2. (fig.) loc, mediu caracterizat printr-o singurătate tristă și apăsătoare; singurătate apăsătoare; pustiu.
3. (fig.) loc pustiu; (înv.) dezolație.
 

jovial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. jovial)

1. care este plin de veselie sinceră, simplă și comunicativă; vesel, glumeț.
2. (antonime) mâhnit, mohorât, posomorât, sumbru, trist.